Cu zâmbete de bucurie
Cu zîmbete de bucurie mă-ntîmpină cireşii toţi
aşa vedeam că fac întruna
cu cîţi treceau pe lîngă ei,
chiar şi cu-acei ce despuindu-i
rupeau crenguţele cu rod.
Cu lacrimi de durere pentru tot ce-aveau rupt
şi-nsîngerat
dădeau mereu cu bunătate,
din nou la toţi pe săturat,
plătind cu dărnicie astfel
cruzimea care-i despuia.
O Doamne fă-mă şi pe mine
mereu aşa să mă răzbun
pe toţi acei ce-mi iau din roade
batjocorindu-mă apoi...
- Să n-am nicicînd în mine ură,
ci să le dau mereu zîmbind,
căci doar aşa,
pe-a lor micime
m-aş răzbuna cu-adevărat!