Eu nu mai am duşmani
Eu nu mai am duşmani,
Iertarea şi Dragostea i-au biruit,
de-acuma fiecare frunză
cu drag îmi face semn pe cale,
orice privire îmi surîde
şi fiece izvor îmi cîntă,
cu drag mă lasă orice floare s-o-mbrăţişez,
ca o albină.
Pe braţe moi mă ţine iarba
şi dulce-i orişiunde stau.
Toţi pomii-mi dau cu bucurie din rodul lor
cu mîini întinse,
simt cerul tot cum se deschide cu drag
ca rugăciunea mea
uşor să poată să se-nalţe
pîn-la picioarele iubirii.
- Uşoare-mi sînt în suflet mila,
uşoare lacrimile-n ochi
şi am uitat demult cum este
în gît amarul gust al urii.
Ce bine-i în sfîrşit Iisuse,
că iarăşi am ajuns copil,
nu-i inimă mai uşurată,
decît atunci cînd iartă tot!