Încă n-am ajuns
Încă n-am ajuns la ţărmul unde nu e ură
norii luptelor nedrepte încă nu trecură.
Urma ranelor răbdate încă nu-i închisă
calda-ncredere în oameni zace tot ucisă.
Din izvoarele Uitării n-am băut lumină
amintirile zdrobite încă mă-nvenină.
De poienile iertării încă-s tot departe
spre liman, atîta mare încă mă desparte.
Doamne, adă-mi zorii limpezi ale altor zile
toate umbrele durute depărtîndu-mi-le.
Să-mi privesc cu-nduioşare urmele de rane
şi cu blîndă bunătate feţele duşmane.
Adă-mi zorii pîn-la care calea încă-i lungă
dar să nu-mi opreşti silinţa pînă ce-o s-ajungă.