Puţine-s zilele

Puţine-s zilele pe care le-am risipit nepăsător dar cît aş vrea ca nici acestea să nu-mi întunece-amintirea, puţine-s urmele vieţii ce nu le pot privi uşor dar cît de mult aş vrea nici una să nu-mi fi fost şi nicăierea. Ce fericită-i amintirea izvorului mereu curat ce nu alungă niciodată pe nimenea oricît i-ar cere şi nu aşteaptă răsplătire pentru nimic din tot ce-a dat ci dă mereu de orice dată cu-aceeaşi proaspătă plăcere. Ce fericită-i amintirea trăirii Soarelui şi-a Ploii ce nu aleg cui dau lumina şi binefacerile-ntruna - ce dulce-i tot ce-nvăţ din asta spre-ndestulările nevoii acelor care nu pot cere dar flămînzesc întotdeauna. Aşa aş vrea şi eu să-mi fie şi-acele zile care nu-s aşa le-aş vrea şi-acele urme a căror faţă mă-ntristează ca-n ziua cercetării mele s-aduc în Faţa Ta Iisus din fiecare zi o roadă din fiecare urmă-o rază.