Credinţa nu-i numai
Credinţa nu-i numai Iubirea ce crede totul orişicui
ci-i şi-Adevăr
ce-ţi porunceşte să nu dai oricui crezare.
- Ce limpede-i aceasta,
totuşi atîta timp eu nu ştiui
pînă-am plătit uşurătatea cu lacrimi
şi cu jertfe-amare.
Acum cînd am lumina
cu care-n adîncimi privesc
nu m-ameţeşte înălţimea
cum nici vîltoarea nu mă-mbată
trec peste marea liniştită
cum peste valuri mari păşesc
cu ochii unei noi cunoaşteri
ce rar mai poate fi-nşelată.
Cu cît tăcerea-i mai adîncă,
cu-atît cuvîntul e mai clar
cu cît am plîns mai multe lacrimi,
cu-atît vederea-i mai curată,
cu cît mai mare-a fost furtuna
e mai senin în urmă
dar
puţini cunosc ce spun acestea
şi mulţi nu-nvaţă niciodată.
Cîte-am pierdut în lumea asta
şi cîte încă-am să mai pierd
căci numai la hotarul morţii
începe-adevărata viaţă.
Abia acum ştiu ce-i Iubirea
cînd nu mai ştiu să mai dezmierd
- dar de aici începe drumul scăpat de fumuri
şi de ceaţă.