Aş vrea ca-n focul unic

Aş vrea ca-n focul unic de-aprins şi uriaş al Dragostei şi Jertfei, la cea mai naltă pară, să-mi pot topi fiinţa, pîn-la a fi părtaş desăvîrşit de una cu tot ce-o să mă ceară. Cu-o inimă-ncălzită în flăcări pîn-la alb fierbinte şi curată să-nvălui lumea-ntreagă, cu fiecare faptă s-aduc un calm şi cald balsam pentru-o durere ce plînge şi se roagă. Să-mi contopesc fiinţa cu neamul meu erou cu-a lui însîngerată istorie slăvită, ca să mă nalţ cu dînsul prin naşterea din nou spre Ziua şi Cununa şi Plata strălucită... Aş vrea, - dar nu pot face să sufăr mai puţin, iubind mai cu măsură şi dînd mai cu cruţare: - cămara-i tot mai goală, dar drumu-i tot mai plin tot mai puţin oleiul, iar para tot mai mare!... - O Doamne fă să ardă aşa pîn-la sfîrşit să se împartă darnic, cu dragoste, şi toată! - Iar cînd n-o să mai aibă nimic nedăruit atuncea să se stingă, - puternic