Pentru marea mea plecare
Pentru marea mea plecare
Doamne-aş vrea să-mi cer iertare
de la lună, de la soare
de la steaua căzătoare
de la toţi ce m-au văzut
cînd am rîs şi n-am crezut
de la tot ce-am întristat
cînd am zis că nu-i păcat...
Cer iertare, - plîns străin
cărui nu ţi-am dat alin,
cer iertare, - dor ascuns
cărui nu ţi-am dat răspuns
cer iertare, - gînd rămas
cărui n-am mai mers un pas
şi nu ţi-am mai dat un ceas
şi nu ţi-am mai spus un glas.
Şi-aş mai cere, tot aş cere
să mă ierte-orice durere
care suferă-n tăcere
şi eu nu-i dam mîngîiere,
să mă ierte setea arsă
şi bineţea neîntoarsă
şi privirea ocolită
şi blîndeţea ne-mplinită.
Doamne, numai Tu-mi mai poţi
să-mi ierţi vina pentru toţi
căci iarba care-am călcat
s-a cosit şi s-a uscat
şi inima ce-am zdrobit
a căzut şi-a putrezit
şi nu-i cine-a mă ierta
Doamne, numai mila Ta!