Ce-adânc mă mângâi Tu Părinte
Ce-adânc mă mângâi Tu Părinte
când noaptea îmi îndrept spre Tine
iubirea inimii fierbinte
de unda lacrimilor line.
Ce-adânc mă mângâi Tu când zorii
zîmbesc pe-a zilei nouă față
și noul har îmi dă fiorii
curați ai dragostei de viață.
Ce-adânc mă mângâi Tu când toate
cărările părînd închise
în clipa cea din urmă poate,
văd zarea luminîndu-mi-se.
Ce-adânc mă mângâi Tu când seara
cu genele înrourate
își lasă fruntea lin povara
pe mâinile împreunate.
Ce-adânc mă mângâi Tu oriunde
și-n orice timp mă-nalț spre Tine
când inima-n adânc ascunde
trăirea dragostei divine.