Şi vântul şopteşte

Şi vîntul şopteşte - şi norii zîmbesc şi zarea luceşte - şi razele cresc şi frunzele cîntă - şi zorii doresc şi noaptea suspină - Iisus, Te iubesc! Dar vîntul înceată - şi noaptea s-a stins, şi zarea surîde - şi raza s-a-ncins şi frunza suspină - şi totu-i învins de taina iubirii, - Iisus necuprins! Şi iarăşi grădina se uscă de jar, şi inima arde de singură iar şi umbra-mi rămîne lipită de zid şi uşa tot singur, - Iisus o deschid! Coboară-mi lumină din zorii tîrzii, deschide-Ţi spre mine cărări aurii, şi-mi umple cuprinsul cu dragi simfonii e ceasul, e clipa, - Iisuse, să vii!