Nu mai plângeţi
Nu mai plîngeţi ochi iubiţi
lacrimă amară,
Faţa Scumpă ce-O doriţi
tot pe norul ce-l priviţi
Se va-ntoarce iară.
Nu mai plînge suflet drag
lîngă ţărmul mării,
în curînd al Nunţii Steag
îţi va străluci în prag
ceasul Cununării...
Nu mai plînge cu amar
inimă zdrobită,
peste-al tău cernit hotar
în curînd veni-va iar
luna strălucită.
- Fă-ţi mai vrednic sfîntul spor
pentru Cel ce Vine,
căci grăbit, plecatul Dor,
pe acelaşi dulce nor
va grăbi la tine.
Faţă scumpă, nu purta
văl de văduvie
că-n curînd pe fruntea ta
dulce te va săruta
Soţ de Veşnicie!