N-am loc nicăieri
N-am loc nicăieri pe lume
numai cîte-un scurt popas,
- am pierdut Iisuse totul
numai harfa mi-a rămas!
Cu ea stau plîngînd pe malul
apelor din Babilon,
şi-Ţi trimit pe vîntul serii
dulcele iubirii zvon.
Numai sălcii plîngătoare,
îmi ştiu psalmii pe de rost,
numai ele ştiu ce-amare
lacrimile mele-au fost.
- O, de cînd muream departe,
de străini şi-amar răpus,
dacă n-ar fi fost cu mine
psalmii Tăi şi Tu Iisus!
În cîntare e minunea
că mai supravieţuim
- pînă cîntecul trăieşte
eu şi fraţii mei, trăim!
... Doamne, să mai pierd pe-atîtea
cîte-ai vrut să mi le iei
dar să nu Te pierd pe Tine,
harfa mea - şi psalmii ei...