Iisuse, când întâia oară

Iisuse, cînd întîia oară în casa vieţii mi-ai venit, nici nu ştiam că sînt pe lume aşa eram de fericit - nici nu ştiam ce spun cu gura şi nici cu mîinile ce fac, şi nu ştiu ce-aş fi fost în stare ca să Te ţin la mine-n veac! Iisuse, cînd întîiaşi dată Tu mi-ai cinat la masa mea, tot ce ştiam că am mai dulce Ţi-am pregătit şi-am pus pe ea doream să nu uiţi niciodată la cîte mese-ai mai fi stat că cea mai fericită cină aici la mine-ai ospătat! ... Iisus, - dar cînd întîiaşi dată la mine Te-ai simţit străin plîngeam ca-nnebunit spunîndu-mi cel mai adînc şi-amarnic chin şi-ntreg Te-aş fi scăldat în lacrimi şi n-a fost preţ să nu-l fi dat numai să ştiu, să simt Iisuse că-mi ierţi şi-mi uiţi, ce Te-a-ntristat!...