Iisus, de veacuri eşti
Iisus, de veacuri eşti în lume,
dar ce tîrziu eu Te-am aflat,
de-atîţia ani mi-erai aproape
şi totuşi cît m-ai aşteptat!
Cîţi soli trimis-ai după mine
departe, unde stam pustiu,
întors-am în sfîrşit la Tine
- dar vai ce-ncet
şi ce tîrziu!
Cît m-a chemat duios Cuvîntul
să-ntorc din rătăcirea-mi grea,
dar cît am lenevit lăsîndu-L
pînă-a pătruns în noaptea mea.
Cu cîte lacrimi pentru mine
vărsat-au cei ce m-au chemat,
s-ar face-o baie de suspine
să fiu de şapte ori scăldat...
... De ce aşa tîrziu Iisuse
Cuvîntu-n suflet mi-a pătruns,
de ce au trebuit nespuse
îndurerări, - pîn-am răspuns?
Tu m-ai iertat, căci harul iartă
dar eu în veac nu-mi iert, - c-am stat
atîţia ani aşa departe
şi-aşa tîrziu Te-am ascultat!