Doamne, sufletul
Doamne, sufletul mi-l iartă
că Te roagă iar
şi-nsetează să se-adape
în genunchi din har,
- ai spre el nespusă milă
şi alină-i lui
setea pentru care-n lume
altă apă nu-i!
Doamne, - inima ascultă-mi
cînd se roagă-arzînd
şi-Ţi aduce-nlăcrimată
dorul ei flămînd,
- fă-Ţi cu ea-ndurare Doamne
şi alin adu-i
foamei pentru care-n lume
altă pîine nu-i.
Doamne, lacrimile vezi-mi
cînd izvoară lin
că-n spre Mila Ta-şi înalţă
tainicul suspin
- peste-a lor împreunare
Buzele să-Ţi pui
soartei lor, pe lumea asta
altă nuntă nu-i!