Ce linişte-ameninţătoare
Ce linişte-ameninţătoare
e parcă peste tot ce-i sus,
nici frunzele nu dau un foşnet
nici stele printre neguri nu-s
nici vietăţile nu mişcă,
nici vîntul nu clinteşte-un spin
ci totul parcă de-un cutremur
şi-o neagră presimţire-i plin.
... Rămîi statornic în veghere
străjerule pe ziduri pus,
adaugă-ţi candelei oleiul
mireasa Mirelui de Sus,
staţi mai cu grijă lîngă poartă
ispravnici buni aşteptători,
- prin aer parcă trec primejdii,
prin suflet parcă trec fiori!
În noaptea asta poate-un fulger
să strălucească orbitor
şi-un trăsnet să dărîme cerul
peste Trecut şi Viitor,
- şi tot ce-i va rămîne-i numai
un veşnic cînt
sau veşnic vai...
Trezeşte-te-ngrozit şi-alege-ţi
căci numai clipa asta ai!