Ce dulce e minunea

Ce dulce e minunea pe care o trăim cînd dragostea fierbinte în suflete-o simţim, cînd Fiul Sfînt din lacrimi şi cîntec zămislit în leagănul ei tainic zîmbeşte fericit. Ca mii de păsări albe peste-o-nchisoare grea plutesc a noastre inimi prin razele de nea cînd mii de curcubeie de imnice culori ne scînteiază cerul, pe-amurguri şi pe zori. O, fericiţi smeriţii cu cugetul curat şi ochii ca izvorul adînc netulburat, şi fericiţi copiii cu sufletul frumos cînd îngerii lor pururi văd Faţa lui Hristos. O, rîule-al iubirii, ce dulce curgi şi lin cînd cerul tău de stele şi lacrime e plin cufundă-ne în tine să ne-mpletim şi noi cu-a stelelor cunună şi-al îngerilor roi...