Ce minunaţi sânt ochii
Ce minunaţi sînt ochii cu lacrimile-n ei
de după rugăciunea înaltă şi fierbinte,
ce strălucit e plînsul din anii cei mai grei
ce-au îmbrăcat iubirea cu veşnice veşminte.
Cînd umbrele coboară pe apele adînci
lumina se retrage spre culmile curate,
- cît valurile vieţii ne vor izbi de stînci
şi plînsul şi cîntarea ne sînt adevărate...
Cînd clopotul de Denii răsună liniştit,
coboară în adîncul evlaviei din tine
şi-ascultă-ţi pocăinţa cum creşte fericit
ca roadele şi frunza livezilor divine.
Ce minunat e-alinul adus într-un sărut
pe lacrima tăcută şi faţa mult dorită
şi cîtă vindecare e-n sufletul durut
o-mbrăţişare dulce adînc împărtăşită!