O, strălucită Ţară
O, strălucită Ţară cu cerul auriu
cu uliţele scumpe de aur străveziu,
cu irizări de raze, prin jerbii de culori,
- cum ni se umplu ochii, chemîndu-ţi dulcii zori!
Mai albă ca zăpada străluce faţa ta,
mai lin ca tot ţi-e visul în care-n veci aş sta,
mai mult ca orice templu ţi-e Faţa Celui Drag,
- o, cît de line valuri spre tine mă atrag.
De ce mă mai reţine aici acest hotar
cînd Dincolo e totul un zbor din har în har,
şi-i totul tinereţe şi dragoste şi Mai
cu rugăciuni de rouă
şi răcoriri de rai?
O, cernere de flăcări alege-mă curat,
altarule-al iubirii, înalţă-mă sărat,
sfinţenie de pază, - deschide-mi în cîntări
- plătite socotiţi-mi atîtea aşteptări!