Am străbătut oceanul

Am străbătut oceanul acestei vieţi de-un ceas şi-atîtea dragi ţinuturi în urmă mi-au rămas, pe lîngă-atîtea ţărmuri frumoase-am petrecut... - dar ca o umbră-s toate acum dac-au trecut. Ce cîntec de ispite m-au încercat ades, ce neguri mi-au stins zarea să nu mai ştiu să ies, ce năluciri, să-mi schimbe cuvîntul ce l-am spus, - dar ca o umbră-s toate acuma cînd s-au dus! Au fost şi nopţi cu valuri cît munţii uriaşi, cu urlete de vînturi şi negri nori vrăjmaşi, şi sute de primejdii am înfruntat temut... - dar ca o umbră-s toate acum dac-au trecut. ... Şi astăzi, - iată zorii, furtuna mi-a-ncetat, în zare, iată Ţărmul atît de mult căutat corabia voioasă mi-o-ndrumă-un heruvim - Ierusalime dulce, deschide-te - sosim!