Călătorim alături

Călătorim alături de fraţi şi de surori dar ce străini ne sîntem prea mulţi, adeseori! luăm aceeaşi masă, - dormim pe-acelaşi pat, şi totuşi mii de mile - de unii - ne despart! Nu-i nicăieri lumină decît în ochii cui s-a-ndrăgostit de Soare şi stă-n Lumina Lui, c-un astfel de luceafăr eşti înfrăţit mereu prin ochii lui, de-oriunde, priveşti spre Dumnezeu. Mereu vin alte inimi, dar spun de-acelaşi Dor, mereu vezi alte feţe, cu-acelaşi sfînt fior la ce născuţi din Duhul te-ai duce iar şi iar - laşi fraţii cei de sînge şi mergi la cei de har... Stăm ani şi ani alături de fraţi şi fii şi soţi dar dacă nu-s din Duhul - eşti un străin la toţi cînd trupul încetează, - în Veacul netrecut, vom fi străini de-olaltă, cum nici i-am fi ştiut. O, fii şi fraţi şi mame, ce-aveţi cu voi un sfînt, primiţi a lui credinţă, cît sînteţi pe pămînt, căci dacă mîntuirea azi, nu vreţi s-o căutaţi, veţi plînge-n veşnicie pierduţi şi-ndepărtaţi!...