În legănări plăcute

În legănări plăcute adoarme gîndul sfînt de după rugăciunea cu cerul pe pămînt, adoarme numai gîndul căci duhul rugător pluteşte încă dulce pe-al candelei fior... Foşnesc aripi de îngeri prin mirosul de mir şi visul se-mpleteşte în raze, fir cu fir, şi Mîna Albă-ntinsă alintă fericit obrazul încă umed de plînsul strălucit! O, sfîntă curăţie din somnul îngeresc, ce Ochi şi ce Iubire din Ceruri te privesc, - dac-ar trăi în toate căminele-un chip sfînt, cu cît ar fi mai soare şi cîntec pe pămînt!