O, mamă, - ce faci mamă?

O, mamă, - ce faci mamă de ce dormi somnul greu? - priveşte unde-i fiica şi unde-i fiul tău! I-a-ncolăcit un şarpe, i-a prins un duh vrăjmaş - tu mamă, ce faci mamă de ce nu lupţi - ci-i laşi? O, mama mea cea bună ia-ţi fiii împreună aici şi-n cer pe veşnicii cu-ai tăi iubiţi să fii. Ademeniri viclene se-ntind spre fiica ta, tu ştii, dar ea nu ştie, de ce ţi-o poţi lăsa?... Noroaie şi primejdii atrag pe fiul tău, tu vezi, - dar el nu vede, - de ce-l laşi celui rău? O, mamă, ce faci mamă, - tu zici că mergi spre cer, dar fiii tăi nu-ţi pasă că merg la iad şi pier? tu mergi la rugăciune, iar fiica ta-n ce loc? de ce n-o duci cu tine, de ce-o împingi în foc? De mii de ori mai bine era de nu-i aveai decît avîndu-i mamă să-i laşi în iad şi-n vai... - Ce vei răspunde-odată lui Dumnezeu de ei, de ce nu lupţi să-i mîntui, auzi, - de ce nu vrei?