Ce grea e lupta sfântă

Ce grea e lupta sfîntă s-o duci pîn-la sfîrşit pe-atît de mulţi ispita pe drum i-a prăbuşit, pe-atît de mulţi, vreo cursă cu zîmbet şi cu jind i-a-nfăşurat cu flăcări, şi i-am văzut pierind... O, nu-i uşoară crucea s-o duci cum vrea Iisus cît de puţini mai suie, - şi cît de mulţi s-au dus... cît de puţini mai luptă sînt singur, singur, ce mulţi s-au lepădat, ori duşi de-o rătăcire, ori morţi de vreun păcat. Cîţi am plecat deodată pe calea lui Hristos, cu steaguri şi mulţime, pe scurtul drum frumos, ce nume lăudate, ce promisiuni, - ce lei... - iar azi, după furtună, ce-a mai rămas din ei?... Ce scumpă-i mîntuirea pe care-o dă Iisus, dar ce puţini o află ducînd-o pînă Sus, - a lumii mîntuire, - uşor o poţi avea, dar nimeni niciodată n-a mers în Cer cu ea! ... O, sufletul meu, ţine-ţi cuvîntul ce l-ai spus du-ţi scumpa mîntuire cum fraţii sfinţi şi-au dus cărarea sfîntă ţine-o pe mijlocul ei sfînt Hristos te-aşteaptă-n capăt cu cel mai drag veşmînt...