Eram copil, și-atâta bucurie

Eram copil, și-atâta bucurie Mă însoțea pe calea spre Hristos! Aveam fiorul sfânt de nostalgie, Când mici poveri mă apăsau în jos. / În primăveri, treceam prin lungi zăvoaie Și cânturi ascultam de ciocărlii; Vedeam seninul cald, chiar și pe ploaie; Cântam pătruns de sfinte melodii. /(bis) Dar mai apoi, fiind pribeag prin lume, Am fost atras de amăgiri mereu; Crezând că au și slavă și renume, Mi-au stins căutarea după Dumnezeu. / Căutam mâhnit adesea fericirea Și când mi se părea că o găseam, Eram mai trist, era nefericirea - Dezamăgit și frânt iar rămâneam. /(bis) Târziu am întâlnit un sfânt pe cale Și eu i-am spus ce-n suflet am avut; M-a ascultat, apoi mi-a zis cu jale: Întoarce-te de unde ai căzut! Azi m-am întors, îmi pare rău de anii Ce i-am pierdut și nu i-am folosit; Îmi plâng trecutul: Doamne-Ți cer iertare... Primește-mă din drumul rătăcit!... / Mai dă-mi, o, Doamne, iar divinul cântec Ce mă-nsoțea când eu eram umil! Mai dă-mi seninul anilor de fraged Ca și atunci când eu eram... copil... /(bis) Azi m-am întors, îmi pare rău de anii Ce i-am pierdut și nu i-am folosit; / Îmi plâng trecutul: Doamne,-Ți cer iertare... Primește-mă din drumul rătăcit! /(bis)