Din câmpul cel cu stele
Din cîmpul cel cu stele, din cerul cel cu crini,
iubirea mă priveşte cu mii de ochi divini,
şi dulce mă sărută cu mii de buze moi,
Iisuse, ce divin e cînd sîntem numai noi!
Cînd visul mi-e aievea
şi-aievea mi-este vis,
de ce nu pot sta-n Raiul pe unde sînt trimis?
cînd cerul meu e coruri din Nord şi pînă-n Sud,
de ce nu ştiu în urmă, nimic din cîte-aud?
De ce nu pot din toate minunile să ţin,
ci pier în clipa-n care napoi din ele vin?
şi ca un cor de păsări ce cînd te văd dispar
- aşa-mi zburaţi deodată în clipa cînd tresar!...
O, unde este Raiul în care-mi staţi mereu
şi cînd o să mă ţineţi să nu întorc nici eu,
din ce-mi veniţi mai multe, mi-e tot mai dor şi dor
de clipa cînd aievea n-ar fi să mai cobor...