O, binecuvântaţi genunchii

O, binecuvîntaţi genunchii bătătoriţi de rugăciune, şi mîinile bătătorite de lucrul cel mai sfînt şi greu, şi buzele ce adevărul ştiu cel mai blînd şi dulce spune - căci ochii-acestora văd pururi cel mai frumos pe Dumnezeu. O Doamne, nu lăsa pe lume pentru ai Tăi în nici o stare nici dragostea fără-ncercare nici încercarea fără ea, nici soarele fără de noapte nici noaptea prea mult fără soare, - că bucuria-i prea uşoară şi suferinţa e prea grea. Nu ne lăsa cîntarea noastră fără de lacrimi niciodată nici lacrimile niciodată nu le lăsa fără cîntări căci numai astfel bucuria ne străluceşte-mprospătată, - noi toţi în desfătări cu Tine şi Tu cu noi în desfătări! Aşa cînd vom ajunge-odată în Sfînt Ierusalimul dulce, pe care de atîta cale atîţia munţi ni l-au ascuns, la sînul lui fiinţa-ntreagă ne-o vom proşterne să se culce scăldată-n lacrimi sărutîndu-l că am ajuns, că am ajuns...