Mai e poate o scânteie

Mai e poate o scînteie încă-n acest loc unde-a ars aşa odată al credinţei foc - să-i suflăm cu vîntul dulce prin cenuşa grea poate încă vreo scînteie se aprinde-n ea. Doamne, Te rugăm - milă ai de-acei ce-au avut cîndva - foc ceresc în ei Doamne, să le-aprinzi - iarăşi focul sfînt să-nnoiască iar - primul legămînt. Poate tot mai este-o rază în acest amar unde strălucea odată al nădejdii far, - să-i mişcăm cu rugăciunea adormitul zel, poate înc-o rămăşiţă mai învie-n el! Poate plînge-un dor şi-acestui singuratic prag unde se-nălţa odată al iubirii steag, - să-i lumine amintirea ultimul apus, poate încă mai e-o urmă din cuvîntul spus...