Doamne, când vrei Tu
Doamne, cînd vrei Tu, cum trece
lunga iarnă, - într-un ceas,
şi pustiul cum sfîrşeşte
într-un fericit popas,
şi-ntristarea înnoptării
într-un răsărit plăcut
şi-ndelunga despărţire
într-un scump şi sfînt sărut!...
Doamne, cînd vrei Tu furtuna
trece ca un nor grăbit,
iar în urmă totdeauna
soarele-i mai strălucit,
cînd vrei Tu, - se duce boala
lăsînd trupul sănătos,
cînd vrei Tu, - se duc vrăjmaşii
lăsînd sufletul voios.
Doamne, cînd vrei Tu, - cum vine
de frumos tot ce-am dorit,
cum învie dintr-o dată
tot ce ne credeam pierit,
cum răsare dintr-o dată
tot ce ne credeam uscat,
- Doamne, fă-ne Tu să credem
tot ce spui, - cu-adevărat!