Sunt fericit, Iisuse, ca-n Seara Rugăciunii
Sunt fericit, Iisuse, ca-n Seara Rugăciunii,
când pleacă Vânzătorul și-Ți mai rămân cei dragi,
– ce bine-i între-aceia ce n-au trădat nici unii,
cu ei primești putere spre tot ce-aștepți să tragi
Mai sunt puține ceasuri – și Crucea o să-nceapă
tot iadul se frământă spre lupta-n clipa ei,
oștirile vrăjmașe vin multe, ca o apă,
și Mielul merge Singur cu unsprezece miei.
O, ceasurile sfinte trăite între-aceia
ce Ți-au rămas alături în tot frumosul drum,
Ți s-a-mpletit viața cu-a lor – din Galileia
și dragostea lor dulce Ți-e-alăturea și-acum.
Curata lor iubire statornică și sfântă
Ți-e ca o oază dulce într-un pustiu amar
și ca o-mbrățișare când duhul se frământă,
– cu tot ce-Ți iei de-acolo poți merge spre Calvar.
Slăvit să fii Tu, Tatăl, ce-ai grijă totdeauna,
când dragostea-și așteaptă calvarul pregătit,
să-și capete puterea de-a birui furtuna,
plecând spre ea cu sânul udat de-un plâns iubit.
Nainte de sărutul vânzării vinovate,
Te-a fericit sărutul iubirii pus în Sân
și gândul sfânt că-n schimbul unui tâlhar de frate
ai unsprezece îngeri ce-alăturea-Ți rămân.