Eu n-am drept

Eu n-am drept să nu sufăr, dacă-s al Tău trimis nu pot decît cu jertfa s-arăt un drum deschis, nu pot decît cu lacrimi s-arăt un cer senin la toţi acei cu care la Tine-ai vrut să vin... Viaţa mea-i legată de-acei din jurul meu eu nu pot fără dînşii să merg spre Dumnezeu, nici scumpa mîntuire eu n-am s-o văd în veac de nu caut mîntuirea şi-a lor, prin tot ce fac. Tot dreptul meu în lume-i să sufăr şi iubesc alt drept pe lumea asta eu n-am drept să doresc, acesta-i dreptul care Ţi-ai vrut şi Tu Iisus - şi cum să fie robul, ca Domnul său mai sus? Eu n-am drept să fiu însumi, nici partea mea s-o cat, ci pururi să fiu alţii în tot ce mă arat ca toţi cei ce m-ascultă, să-şi afle-n mine-a lor adîncă trebuinţă de-al meu Mîntuitor... Să fiu gîndire-n alţii şi sfat şi dor şi-ndemn, cu toţi, din fiecare să plec spre-Acelaşi Semn, din toţi, prin fiecare, să scot acel suspin de sfîntă uşurare, - ajunşi la Ţel Divin... Şi numai cînd în ceruri voi fi ajuns cu toţi, cei rînduiţi să-mi fie părinţi şi fii şi soţi, atunci să simt c-am dreptul să odihnesc şi eu că-s mulţumiţi de mine şi-ai mei şi Dumnezeu...