Pe ziua asta

Pe ziua asta cea mai lungă scriu lacrimi cum mai grele nu-s - nimic să vadă ochii firii ci numai cei cu văz de Sus. La cea mai naltă despărţire solstiţiul Iubirii-mi cresc şi-l nalţ în raze şi în lacrimi să ardă-n creştetul ceresc. De Faţa Lui descoperită lipesc obrazul meu scăldat, cînd fruntea mea cu spini mai arde sărutul cel din urmă dat. Pe locul rugăciunii Sale din Sfînta Sfintelor de ieri în vîrful lacrimii Cîntării ard trei serafice tăceri. Pe-altarul Tainei Tămîierii trei rane roşii sufăr mut, de peste ele mă priveşte frumosul serafim tăcut. Le-adăp cu sîngele iubirii şi-aripa lui plecată lin, înfiorată mă atinge c-o sărutare şi-un suspin...