De ce-ţi îngropi credinţa?

De ce-ţi îngropi credinţa tu suflet dulce, azi de ce prea greu se scaldă în plîns al tău obraz, - cînd Dumnezeu lucrează aşa frumos ce-I ceri de ce te laşi zdrobirii acestei mari dureri? De ce-ţi îngropi nădejdea şi inima ţi-e grea? nu-mpiedica pe Domnul în harul ce ţi-l vrea! - de ce-ntristezi iubirea şi grija Lui, - plîngînd, nu-L vezi tu pentru tine aşa frumos lucrînd? O, nu-ntrista Iubirea cum alta nu-i ca ea, ci-ncrede-te-n Cuvîntul cel spus de gura Sa şi-aşteaptă cu răbdare oricît pari despărţit, căci vine vremea-n care s-o ai nemărginit...