Cântări uitate

Cîntări uitate de demult îţi vine cîte una şi-nvie ce-ţi credeai trecut şi mort pe totdeauna. Cîte-un cuvînt ştiut cîndva învie dintr-o dată şi inima pînă-n străfund ţi-o răscoleşte toată. Erai copil, cu mama ta şi ea cînta cu tine, cîntarea ei, cîntarea ta ştiută-atît de bine... Dar mama ta s-a dus - şi-apoi te-ai dus şi tu în lume s-au dus şi sfintele cîntări de nici le ştii de nume. ... Dar iată azi îţi vin din nou, şi poate că-n vreuna ţi-nvie iarăşi ce-ţi credeai uitat pe totdeauna... O, de-ai putea să te pătrunzi de-o dulce amintire şi la Hristos, cu mama ta să-ntorci spre mîntuire...