Să ne ţinem de credinţa

Să ne ţinem de credinţa cea lăsată din părinţi peste ea să ardem toată rîvna inimii fierbinţi, în vestirea ei să punem dulcele iubirii har, şi-al ei foc să-l ţinem veşnic alb pe-al inimii altar. De biserica în care ne-am născut şi ne-am trezit sufletul să ne rămînă pentru veci nedespărţit dragostea din ea s-o creştem, frumuseţea-i s-o cinstim credincioşi să-i fim şi vrednici cît pe lume-o să trăim. Crucea Domnului ne fie Semnul Jertfei Lui mereu Steag nălţat frumos în cinstea Numelui lui Dumnezeu şi îndemn şi scut în lupta ascultării de Hristos numai astfel ni-e şi drumul şi sfîrşitul luminos. Asta-i Dreapta-nvăţătură după care ascultînd ne urmăm părinţii noştri prin urmaşi continuînd, astfel noi legăm Trecutul de Prezent şi Viitor să intrăm în Veşnicie într-un lanţ nemuritor... Iar la Marea Răsplătire vom putea să stăm voioşi cu o sfîntă vrednicie, între fii - şi-ntre strămoşi şi de Domnul şi de-ai noştri vom fi binecuvîntaţi că ne-am împlinit chemarea de creştini adevăraţi.