Primăvară, - şi în suflet
Primăvară, - şi în suflet parcă simţi nespus de dulce
duhul Învierii Sfinte plutind peste văi şi lunce,
peste dealuri şi prin crînguri ea-şi trimite vestitorii,
inima din piept îţi saltă, cu nesaţ îi sorbi fiorii...
Ah, cînd primăvara vine şi îngheţul se topeşte,
toate-ncep o viaţă nouă, - cîmpu-n flori se-mpodobeşte,
streşinile curg, şi ploaia, darul cerului preasfîntul,
înverzeşte văi şi dealuri, făcînd rai din tot pămîntul.
Cînd porneşte cald, zefirul dinspre Miazăzi s-adie,
parcă simţi şi vezi Natura cum tresare şi învie
florile răzbat prin frunza ce-a căzut în multe toamne,
- cît de mari şi minunate-s lucrurile Tale Doamne!
... Tot aşa e, fraţi şi prieteni, şi-n viaţa sufletească
Vîntul Duhului cînd suflă, toate-ncep să se trezească,
inima-şi deschide poarta, - intră Domnul Biruinţei,
ochii plîng şi vezi cum curge, caldă, lacrima căinţei...
Sufletul tresare dornic de viaţa cea curată,
şi din ceruri ploaie dulce, pacea binecuvîntată,
se revarsă pe ogorul curăţit de grea neghină,
iar seminţele iubirii tot mai mult prin rădăcină.
Nu-i condei să poată scrie, nici cuvînt nu e de spus
ce de bucurii ţi-aduce o viaţă cu Iisus
nu ţi-e frică nici de viaţă, nici de moarte nu ţi-e teamă,
ajutoru-I nu-ntîrzie, cînd credinţa ta Îl chemă.
Viaţa ta e-n Mîna care ţine cerul şi pămîntul,
care toate-n şase zile le-a făcut doar cu Cuvîntul,
şi Şi-a dat pe Fiul Dulce ca păcatul să ni-l poarte, -
- pretutindeni fericire, - de e viaţă, de e moarte...