Era în Ziua Cincizecimii

Era în Ziua Cincizecimii - un Praznic Mare şi Sublim curgeau şuvoaiele mulţimii din neamuri, - spre Ierusalim. În nesfîrşit convoi, mulţimea din vale dinspre Ierihon, veneau, veneau ca să se-nchine în templul pus de Solomon... Azi într-o casă se-adunară cei unsprezece-nvăţăcei şi uşile le încuiară de frica celorlalţi iudei. De-odat-aud din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt şi casa se umplu cu tunet de fulgerul Duhului Sfînt... Şi-a fost văzut cum Se-mpărţeşte deasupra lor în limbi de foc, şi Duhul Sfînt cum îi sfinţeşte pe cîţi erau în acel loc. Toţi începură să grăiască, cum le da Duhul a vorbi, în orice limbă omenească pe Dumnezeu a-L preamări. Şi tot poporul ce venise de sărbători să se închine, sorbeau cu suflete deschise învăţăturile divine. Toţi ascultau cu dor fierbinte şi le cereau a-i boteza, - Slăvit fii Duhule Preasfinte ce mare e puterea Ta!