Cânturile mele

Cînturile mele Doamne eu din inimă le-am rupt şi le-am pus la poala Crucii Celui pentru care lupt. Le-am cules în nopţi cu stele din al cerului senin, şi le-aduc la Crucea Celui căruia pe veci le-nchin. Cu atîta rîu de lacrimi de durere le-am udat cînd din pană şi din suflet Domnului le-am închinat. Flori din spinii suferinţei unui suflet cu amar, eu, - prinos al tinereţii I le-aştern lîngă altar. Prin atîtea grele valuri am trecut şi le-am adus pîn-la Golgota Durerii lîngă Crucea lui Iisus. În şiragul lor de slove cîntă sufletu-mi pustiu curăţia tinereţii moartă-aşa de timpuriu.