Doamne-n fiecare slovă
Doamne-n fiecare slovă,
bietu-mi suflet de străin,
plînge tainica-i durere
şi ascunsul lui suspin.
Căci voind, pe marea vieţii
tot mai larg să mă depart,
m-au izbit atîtea valuri
şi corabia mi-au spart.
Cînd furtuna era mare
şi eram a mă-neca,
Stîncă Tu mi-ai fost Iisuse
şi scăpare Crucea Ta.
... Azi, la umbra Crucii Tale,
toată viaţa mi-o aştern
Tu-mi eşti Veşnica Nădejde,
Tu-mi eşti Reazemul Etern...
Iar aceste stihuri sfinte
lăcrimate din condei,
sînt prinosul tinereţii
viaţă din viaţa ei...
Le-am sfinţit în rugăciunea
din al inimii izvor,
şi tot focul tinereţii
arde în suspinul lor...