Pe drumul Crucii

Şi eram copil Iisuse, glasul cînd Ţi-am înţeles, drumul Crucii, drumul Crucii, suferinţa, de-am ales. La-nceput cînd era pace, calea plină de popor, drumul Crucii, drumul Crucii, era dulce şi uşor. Dar cînd a venit furtuna şi prigoana mai tîrziu, drumul Crucii, drumul Crucii, rămăsese mai pustiu. Şi din ce mergeam şi crucea tot mai grea mi se făcea, drumul Crucii, drumul Crucii, tot mai greu şi gol era... Crucea era grea - şi spinii se-nmulţiseră amar, drumul Crucii, drumul Crucii, ajunsese la Calvar. Am căzut, - o Mînă dulce ridicatu-m-a în sus, drumul Crucii, drumul Crucii, mă unise cu Iisus. El ne-a arătat Golgota, ne-a spus chinurile ei, drumul Crucii, drumul Crucii, e-al sfinţeniei temei. Crucea-i grea, dar ce înseamnă, mulţi nici astăzi nu-nţeleg, drumul Crucii, drumul Crucii, e frumos, - dar nu-i întreg. O, Iisus Mîntuitorul suferind, ne-a arătat drumul Crucii, drumul Crucii, trebuie întreg urcat... El ne duce şi-azi de mînă El ne sprijină urcînd drumul Crucii, drumul Crucii, ni-l sfîrşim şi noi curînd...