Lacrimi... - 1

Lacrimi, - stele căzătoare din doi ochi senini ca cerul cine v-ar cunoaşte oare obîrşia şi misterul? Cine ştie cîtă jale plînge-n stropii ploii voastre stele ce cădeţi la vale tot din înălţimi albastre!... Lacrimi, pîinea tuturora celor care plîng ca mine, aşteptîndu-şi aurora unor zile mai senine. Voi nălţaţi spre Domnul plînsul şi durerea noastră multă, şi oricînd le duceţi - Dînsul ne-nţelege şi ne-ascultă. Lacrimi, - martoră ni-i faţa v-am golit din plin paharul, v-am gustat din plin dulceaţa, v-am simţit din plin amarul! De demult de cînd în şoapte legănat dormeam alene, de-a fost ziua, - de-a fost noapte v-am purtat mereu în gene. Picuratu-v-am pe struna harfei mele reci şi mute, de-a pornit să cînte-ntruna imnuri nemaicunoscute. Cîte chinuri sînt sub stele, plinul lor adînc le strînge, şi de-aceea cîntă-n ele orice suflet care plînge. Picuratu-v-am din peană v-am cîntat în nopţi cu ploaie, numai lacrima din geană orice viers cîntat mi-l moaie. - Binecuvîntate lacrimi, voi îmi străjuiră-ţi somnul prin a voastre sfinte patimi m-aţi legat pe veci de Domnul. Lacrimi binecuvîntate inima-mi pe veci vă cheamă să vă strîng în loc de frate să vă simt în loc de mamă...