Slăbănog mă simt

Slăbănog mă simt Stăpîne şi străin, de toţi uitat am ajuns de azi pe mîine ca un cîine alungat. Hule multe, fără nume împrejurul meu ascult, dar par toate dintr-o lume val de spume, dus demult. Cu nădejdile apuse alungaţi de toţi am fost, numai Crucea Ta Iisuse, îmi mai fuse adăpost. Arsul meu obraz pe care lacrimi curg şi azi fierbinţi, îl loviră mîine barbare şi amare suferinţi. Numai Tu cu mîngîiere în suspinul meu mai vii să-mi aduci la greu putere şi-n durere bucurii. O, Iisuse, din înaltul Cerului, să vii Te rog cînd din chin şi-aşteaptă saltul iarăşi altul slăbănog.