Copil eram cândva

Copil eram cîndva - şi-n mine păcatul nu era pătruns, în taina inimii senine nimic n-aveam atunci ascuns. Îmi dam şi pîinea de la gură cu milă celor mai sărmani şi mă rugam cu-aşa căldură pentru prieteni şi duşmani. A-lumii multe patimi rele pe calea lor nu m-au fost dus comoara inimioarei mele era atunci numa-n Iisus. Dar mai tîrziu, cînd căi străine m-au înşelat şi m-au atras, am ars tot ce-a fost bun în mine şi numai plînsul mi-a rămas. Cu plînsul doar mai vin spre Tine căci numai pe acesta-l am mai fă-mi privirile senine ca-n vremea cînd copil eram. Mai dă-mi iar sfînta curăţie din vremea anilor dintîi, şi-apoi aşa Iisuse, Ţie copilul Tău fă să rămîi.