Plâng ochii cerului

Plîng ochii cerului de toamnă, plîng lacrimi multe-multe, plîng şi plînsul ploii mă îndeamnă spre multe inima să-mi frîng, spre multe, care-s Doamne altfel şi nu-s aşa cum Tu le-ai vrea... - De ce-i atîta ură-n lume şi inima de ce-i prea rea? Cocorii pleacă... - de ce oare mai trebuie şi despărţiri de ce vin vremi de depărtare în locul dulcilor iubiri? de ce aşa curînd trec anii cu albul tinereţii crin, - în locul sfintelor strădanii de ce ani lungi de lene vin? Plîng ochii cerului de toamnă, plîng zi şi noapte,-ntruna plîng şi lungi şiroaiele de lacrimi în mine ca-ntr-un lac se strîng - cînd cearcăne de vineţi nouri acopăr veştedele zări, de ce mai trebuie să fie întunecimi şi-nsingurări? Plîng ochii cerului să spele tot praful îndelungii veri, - vin vremuri vitrege şi grele spre-a ispăşi-ntinatul ieri... - vin despărţirile, să cearnă iubirile din amăgiri cum vine-ntunecata iarnă să pregătească-alte-nsoriri... Ajută-mi Doamne să-mi pot duce oricîte întristări îmi vin, privind spre dincolo de cruce răsplata Raiului Divin - Să nu mă clatine ispita, să nu mă-nşel cu promisiuni, să-mi ţin privirea la slăvita răsplată-a oamenilor buni...