Iisuse, când ai să cobori

Iisuse, cînd ai să cobori cu slavă-n Ziua Ta cea Mare, mai strălucit ca mii de sori, - ce spaimă... şi ce sărbătoare! Ce spaimă pentru toţi cei răi care-au trăit numa-n păcate, - ce Sărbătoare pentru-ai Tăi care-au trecut răbdînd prin toate! Ce fericire va umplea acele inimi credincioase ce lîngă Tine-au vrut să stea prin orice zile furtunoase. Dar ce zdrobite vor privi spre focul veşnic ce le-aşteaptă acele inimi care-aici Ţi-au prigonit Cărarea Dreaptă! O, Scump Mîntuitor Iubit eu vrea Cărarea Ta a ţine, ca la Sfîrşitul cel Slăvit să pot fi-alăturea de Tine...