Când în calea-mi spre pierzare
Când în calea-mi spre pierzare
Alergam neștiutor,
M-ai chemat, plin de iubire,
Scumpul meu Mântuitor!
Refren:
Tu m-ai scos //(bis)
din valul lumii
Și din mâna //(bis)
Celui Rău.
Și, din rob //(bis)
al rătăcirii,
M-ai făcut copilul Tău!
Binecuvântat fii veșnic
Cel ce-atâta m-ai iubit!
Binecuvântată fie
Jertfa ce m-a mântuit!
Binecuvântată fie
Dragostea ce m-a chemat,
Și cuvântul și blândețea,
Inimii ce m-a-ndemnat!
Binecuvântată fie
Ziua-n care Te-am aflat
Căci, cu orice zi, mi-e drumul
Tot mai binecuvântat...
Binecuvântat să fie
Vasul ce l-ai folosit
Să mă cheme, să mă-ntoarcă,
De pe drumul rătăcit!