Doamne, ia aminte-odată
Doamne, ia aminte-odată la ai Tăi vrăjmaşi
sfîntă Voia Ta călcată, Tu să n-o mai laşi
nici Lucrarea Ta-nşelată,
nici cel drept lovit
căci dezbinătorul iată, - rîde fericit!
Doamne, ia odată-aminte rîsu-i îngîmfat
şi dispreţul ce-l aruncă celui întristat
şi ruinele lăsate din Lucrarea Ta,
- şi Ţi le răzbună toate împotriva sa!
Ia odat-aminte Doamne, de cînd stă cel rău
şi tot strică şi tot strîmbă Adevărul Tău,
pînă cînd să mai dărîme, Doamne, pînă cînd?
- dacă-l laşi aşa, - se pierde totul în curînd!
Doamne-aminte ia odată, la ai Tăi vrăjmaşi,
cum vorbesc,
cum rîd,
cum umblă
şi cum sînt de graşi
... şi-ai Tăi chinuiţi cum rabdă multul lor dispreţ
Doamne-ajungă de cînd rîde răul îndrăzneţ...