O, deşertăciune-s toate
O, deşertăciune-s toate
ce după moarte nu rămîn
a lor cuprinderi vinovate
vor arde ca o gheaţă-n sîn.
Păreri şi amăgire-s toate
ce vezi cu ochii cei de lut
din lupta lumii zbuciumate
te duci mai gol cum te-ai născut.
Ce goană după vînt sînt toate
necontenitele-alergări
tot ce cuprinzi sînt necurmate
prilejuri noi de-ndurerări.
De cîte-ţi legi iubirea, toate
cînd pleci zdrobesc adîncul tău
chiar ce-ai mai drag pe lume, poate
să-ţi facă cel mai mare rău.
O, dacă vezi ce vis sînt toate
şi-n ce deşertăciune-apun
dezleagă-te de tot ce poate
s-ajungă-n orice clipă scrum.
Şi caută mai presus de toate
avutul cel mai preţios
izvorul vieţii nesecate
comoara veşnică: Hristos!