Spre lumile Luminii aripile-am întins

Spre lumile Luminii aripile-am întins îndrăgostit de-al Slavei nemărginit Cuprins. M-am ridicat pe scara nălțimilor de har spre Taina fără moarte și fără de hotar. - Pe ce tărîm de soare și rai am poposit de mi-a rămas tot lutul la pragul lui slăvit? Ce Taină mă atrage de nu pot s-o-nțeleg dar nalță și sfințește adîncul meu întreg. ce soare mă-nfășoară de nu pot să-l privesc dar și cîntări și lacrimi la fel mă copleșesc. Ce-s valurile care mă țin și mă atrag cu teamă și iubire, cu tremur și cu drag? - M-am avîntat... și-n Marea Luminii m-am cuprins iar cînd a ei seninuri deasupra-mi s-au întins Simțit-am fericirea fiorului nespus că sînt pe veci un picur din Marea Ta Iisus.