De nu-mi erai decât un Prieten
De nu-mi erai decît un Prieten
oricît de-apropiat cîndva
Te-aş fi putut uita Iisuse
- dar Tu-mi eşti Prietenia mea.
De nu-mi erai decît un Cîntec
oricît de drag, Te-ai fi-nvechit
- dar Tu-mi eşti Armonia însăşi
în veci mai nou şi-n veci dorit.
De nu-mi erai decît un Nume
puteam să-l uit oricum erai
dar Tu-mi eşti pentru veci Iisuse
tot scumpul vieţii mele rai.
De nu-mi erai decît un zîmbet
uşor Te-aş fi putut uita,
dar Tu mi-eşti toată fericirea
din care-mi scot iubirea mea.
De nu-mi erai decît o rază
vreo noapte Te-ar fi-ntunecat
dar Tu mi-eşti Soarele Vieţii
desăvîrşit şi minunat.
Cum să Te uit atunci Iisuse
orice-ar veni şi-oricine-ar vrea
cînd Tu-mi eşti răsuflarea vieţii
fiinţa şi mişcarea mea!