O, fraţii mei vi-i greu
O, fraţii mei vi-i greu urcînd
adesea suspinaţi pe drum
dar sus credinţa, în curînd
veţi fi uitat c-aţi plîns pe drum
cînd cu întregul suflet plin
de bucurie veţi cînta
într-un nemaisfîrşit senin
veţi fi uitat c-aţi plîns cîndva.
Cînd ale voastre cruci, smeriţi
le veţi lăsa lîngă Iisus
din Mîna Lui o să primiţi
cununa Slavei fără-apus
iar ochii voştri plînşi şi grei
vedea-vor Faţa lui Hristos
întreagă lacrima din ei
va şterge-o Mîna Lui, duios.
Şi faţa plină de ocări
răbdate pentru El trăind
primi-va-n veşnice cîntări
sărutul Slavei strălucind
iar fruntea cînd vă va purta
podoaba Numelui Său Sfînt
o, cine va gîndi cîndva
c-a plîns o clipă pe pămînt?